Stau la coadă pentru ploaie.

Photo by Gökçe Pehlivanoglu

Parcă mi-e bine.
Nu-mi ştiu numărul de telefon.
Efectele secundare sunt puţine şi tranzitorii: subfebrilitate, dureri abdominale, cefalee, astenie, ameţeală, erupţii cutanate, reacţii locale uşoare.
Mă simt ciudat (dar nu din cauza aia).
De fapt, până acum magnificul vaccin n-a avut niciun fel de efect, nici primar, nici secundar sau de orice alt grad. În ceva super-eroină de cartier nu m-am transformat încă.
Ştiu că am zis că n-o să povestesc cum a funcţionat chestia cu zâmbetele aiurea până nu e gata.
În orice caz, până acum m-am ţinut de cuvânt.
A fost ciudat la început.
Adică mergeam pe stradă, happy for no reason, ca de obicei, brusc mi-am adus aminte că n-am zâmbit nimănui pe care să nu-l cunosc, şi am început să rânjesc tâmp către toţi oamenii pe care îi întâlneam pe drum.
La un moment dat, mă gândeam la nu-ştiu-ce, şi trebuia să traversez o stradă. Un şofer îmi acordă prioritate, eu mă opresc, ştiam că trebuie să fac ceva dar nu-mi aminteam ce, în fine, îmi pică fisa, îi zâmbesc şi trec mai departe. Mă rog, în realitate a durat o fracţiune de secundă dar pentru mine a fost al naibii de amuzant.
Asta din perioada de început, ca să nu uit până trece săptămâna.
Azi nu ştiu să fi făcut vreun progres. Încă trebuie să depun eforturi conştiente pentru ca să mă pot uita în ochii oamenilor şi să le zâmbesc.
Ce mi s-a zis azi? Să-i scriu o scrisoare cuiva pe care nu l-am mai văzut de mult. Poate.
Doza pentru adulţi şi copiii peste 15 ani este de 1,0 ml, conţinând 20μg de HBs Ag. 

"I am stupid
But I am happy
'Cause today
Is my day!"
As much as I hate putting other people's ideas to practice, I really, and I mean really, have to do this too. Something like a day, once a year, or maybe once a month, when I could gather up some people who just like acting stupid and joyful, and do stuff that makes us even happier. The International Day of (Fake? - it shouldn't even matter) Happiness.
What the hell am I talking about?
This:
Oh, and I want a coat like that too.