Se sting şi ploile.

Photo by Greenvox

Mai ninge din când în când.
Iar mă urăsc. Încă o săptămână. Jeez, ce bătrână mă simt.
Cred că asta se cheama autoexil. Dar nu pot să îmi pese de ei. Sunt prea obosită. Iar lor nu le pasă fiindcă mie nu-mi pasă destul cât să-i fac să le pese.
Aceleaşi texte obosite dintotdeauna. Ar trebui poate să încerc să dorm câteva zile şi să mai văd dup-aia.
Şi vreau să ningă de-adevăratelea. Şi vreau... nu am idee ce vreau, vreau doar ceva fain, surprise me.
Oh, şi nu te gândi la el. Cum o să faceţi îngeraşi în zăpadă, şi o să aveţi amândoi fulare lungi de tot şi colorate. Cum o să faceţi poze cu zăpadă multă. Cum o sa încerce pentru a mia oara să te înveţe să schiezi. Cum o să fie vacanţă, şi o să aveţi timp să vă vedeţi în fiecare zi. Cum o să-ţi aduci aminte cât de plictisitor e şi el. Şi cât de tare îl urăşti.
Dar nici măcar nu era vorba de el.
Vreau şi eu o idee drăguţă pentru ziua mea, atâta tot. Şi ceva de făcut, dacă tot vine Crăciunul. Dar lasă, te iert de data asta.
La o adică, mai e timp.