Caricaturi.

Photo source unknown

Înainte să mă întrebe cineva ceva în legătură cu asta, o să urlu cât mă ţin plămânii:
"Nu vreau nimic!"
Era şi el acolo, şi se uita ciudat la mine.
Obişnuiam să ne uităm cu toţii la episoade din Seinfeld până adormeam.
Mi-ar fi plăcut să semene cu Kramer, dar el era mai degrabă un George. Adică îşi punea încontinuu tot felul de întrebări şi suferea de paranoia într-o stare destul de avansată. Ce-i drept, nu avea chelie şi nici ochelari.
Şi acum stătea pe o bancă la două alei depărtare, şi se uita la mine într-un mod ciudat. I-am făcut semn să vină pe banca mea, dar nu părea să aibă de gând să se mişte de acolo.
Mă gândeam despre ce anume am fi putut noi vorbi, la atâta timp după ce încetasem să avem în comun până şi vinerile de film cu toţi prietenii.
I-am mai făcut o dată semn. Oricum, nu mai rămâneam mult în parc. Era destul de frig şi trebuia să ajung undeva peste vreun sfert de oră.
Se ridică şi se îndreptă spre mine. Ţinea o mână la spate, ca şi cum ar fi ascuns ceva. Fără să zică nimic, se aşeză pe bancă şi îmi oferi o frunză uscată de arţar.
Mda, mai am nevoie de câteva, pentru panoul ăla. (urmează o conversaţie banală, forţată şi probabil complet nenecesară)
Mda, îmi pare bine că te-am văzut, ştii, eu trebuie să plec acum.
Mda, şi mie, ne mai vedem noi cândva, poate.
Poate.
Preferabil când or să mai fie şi alţii prin jur.
În momentul în care se lasă tăcerea şi celălalt nu pare să aibă mai multe idei decât tine referitor la vreun subiect de discuţie, atunci urăsc cel mai mult ideea de smalltalk.
Chiar dacă 70% din conversaţiile pe care le port în fiecare zi asta sunt. Dar cel puţin nu mă gândesc în mod special: ok, acum trebuie să vorbim ceva ca să nu tăcem ca idioţii şi să ne uităm unul la altul. Ceva, nu are importanţă ce anume, ce materii ne enervează cel mai tare, ce filme am mai văzut, pe unde ne mai putem duce când o s-avem ceva timp, ce mai face nu-ştiu-cine, de ce n-am mai apucat să citesc ceva de secole, ce aiurea îmi stă părul lunea, ce bocanci mişto ai, ce fain îi ultimu' album Radiohead, oare o să ningă iarna asta, ce faci de ziua ta, ok, mi-a părut bine că am vorbit cu tine, ne mai vedem noi cândva, poate.
Poate.
"Nu vreau nimic!"
Ba da. Vreau o grămadă de chestii. Şi oameni cu care să pot discuta despre ele.
Oameni cărora să le pese de ceea ce zic eu, şi care să zică lucruri de care să-mi pese şi mie.
Nici măcar nu cer aşa mult, dar totuşi mi se pare că am prea puţini oameni de genul ăsta în jurul meu. Deocamdată.
Nimic special.
Sau dimpotrivă.