luni, 19 decembrie 2011

Partea a treia și, din fericire, ultima: Clișeistică aplicată (pe înțelesul celor mici).

Photo by Bruno Espadana
O aşteaptă în hol, aşezat pe un fotoliu. Apare, în sfârşit, şi întreabă, cumva din reflex: Cum a fost?
Cu un surâs, îi răspunde, fără să-și dea seama că vocea îi vibrează a disperare: Ai fost minunată, iubito. Totul a fost așa cum trebuia să fie.

Bun, și ce treabă avem noi cu toate astea, veți întreba, și-aveți toate motivele să fiți nedumeriți. Nu purtăm noi grija Literaturii cu L mare, nici a Artei, a Soartei și-a Consoartei. Dac-ar fi să fim sinceri pe deplin, am urla în gura mare că avalanșa asta de majuscule ne pare de un gust îndoielnic. Și, din fericire, trăim într-o epocă ce ne-ngăduie, ba chiar ne sprijină pornirile de fii risipitori. Așa că declamăm, pe la colțuri și cu fiece ocazie, că-i vorba doar de oameni, oameni ce fac ceea ce cred și cred în ceea ce fac. Nu că asta ar fi ceva neașteptat și nou sau că ar schimba în vreun fel lucrurile. Dar sună mai puțin amenințător. Ne-aduce pe toți mai aproape. Dărâmă ultimele piedestale și astupă cele din urmă diferențe. Ne lasă liberi într-o mare limpede și veșnic calmă.

În glezne încă-i sunt înfipte cioburi, sângele îi picură în pantofi, dar nu pare să-i pese. Sunt doar fărâmele ultimei dintre capodoperele care i-au scăpat printre degete. Își ridică, plictisit, șosetele până aproape de genunchi, scuturând țăndările pe podea. Mâine, la fel ca după fiecare premieră, se va întoarce la obișnuita vânătoare de musculițe, crâmpeie de versuri auzite la radio și încercări la fel de ratate de-a alcătui lista completă a tuturor achizițiilor necesare în gospodărie.
Ea se întoarce pentru un moment în cabină și-și dezlipește pansamentul ascuns în dreptul inimii, încleiat de sânge. Extrage cu nemăsurată grijă rămășițele mecanismului ce-o păstrează în viață și le lipește cu aracet de cea mai bună calitate, după care îl îndeasă la loc și umple cu vată de uz casnic spațiul rămas, de la o zi la alta tot mai mare.
Totul e așa cum trebuie să fie.
Minunată, într-adevăr.

0 vorbe-n vânt: