'The time is now.'

Photo by M-dude

Câteodată, nu se poate găsi mijloc mai simplu să-ți pui ordine-n viață decât să renunți la somn, pentru o noapte măcar. Și așa, eu una nu reușesc să-i găsesc altă justificare decât că mă mai scoate din câte-o criză existențială, dar astea se-ntâmplă atât de rar, și se rezolvă de la sine în cel mult o săptămână, că tot nu par să scuze uriașul interval pe care mi-l răpește somnul. În timpul ăla, se pot rezolva dintr-o dată toate chestiile de care te-apucaseși de-atâta vreme, dar n-ai avut chef/instrumente/inspirație/dispoziția necesară/o coadă de mătură după ceafă ca să le duci la bun sfârșit.
Noaptea e liniște, și, pe deasupra, știi că toată lumea doarme, în timp ce tu termini de citit o carte, faci liste de cumpărături, îți ordonezi colecția de ceaiuri în funcție de zona din care provine fiecare sortiment (și așa mai departe). Așadar, tu faci ceva, în timp ce ei se mulțumesc să doarmă. Ție îți rămâne sarcina de a menține în viață civilizația umană pe jumătatea ta de glob (bine, ție și celor câteva milioane de cetățeni care lucrează în schimbul de noapte, dar ei sunt plătiți pentru asta!). Așa, mai apuci și tu să te pensezi - dacă ești femeie - respectiv să-ți tai unghiile - dacă nu - doar n-ai avut o clipă liberă toată săptămâna, nici n-ai apucat să respiri! (Desigur, n-ai stat treaz doar ca să scapi de surplusul de materie cheratinoasă, dar cândva tot trebuie s-o faci și pe asta, nu? Și-n plus, te relaxează, mai ai nevoie de o pauză de la munca de salvare a universului, nu ești robot.)
Noaptea e bine, mai latră un câine, mai miorlăie o mâță prin depărtare, mai sorbi din cana cu Earl Grey ce nu apucă niciodată să se golească de tot, te-ntinzi din toate puterile și scoți sunete de gorilă pe moarte - chiar dacă nu-i frumos - și-așa nu te-aude nimeni, și-n plus, e deja ora cinci, ți-ai câștigat cu greu dreptul ăsta. Doar te-ai apucat și tu, în sfârșit, de chestia pentru care ai stat treaz, muncești de vreo oră deja, ar cam fi cazul să iei o pauză. Mai faci un ceai, ieși pe balcon să iei o gură de aer și te trezești a doua zi, cu câteva ore după amiază, cu nasul în cartea pe care trebuia s-o prezinți/brioșele cu care urma să-ți aștepți prietenii la gară/eseul gata printat și înfoliat (și al cărui termen de predare expirase cu fix o oră în urmă), cu un număr astronomic de apeluri pierdute pe telefon și capul cât un sac de ciment.
Eh, dar ai niște sprâncene ireproșabile!