Arta pregătirii somnului. Partea I.

Photo by Gildedfolly

Somn à la minute
Vă sugerăm acest mod de preparare a somnului pentru zilele extrem de încărcate, când ajungeţi acasă epuizat, cu puţin după miezul nopţii, mort de foame şi cu pardesiul sfâşiat într-un cui din tramvai. Trântiţi-vă servieta şi pantofii în direcţii complet opuse, în faţa uşii de la intrare, abandonaţi-vă pardesiul şi pălăria sub măsuţa de telefon şi aruncaţi-vă cu ultimele puteri pe prima canapea care vă iese în cale. După şapte sau opt ore, în funcţie de preferinţe, vă veţi putea bucura de un admirabil torticollis, nişte ochi umflaţi exact atât cât trebuie, eventual o migrenă şi aproximativ zece minute până la ora la care vă începeţi programul.
Notă: Folosită în exces, această metodă vă poate afecta sănătatea, garderoba şi slujba. 

Somn à la mode
Este recomandat să nu mâncaţi şi să nu depuneţi efort fizic după ora 18:00. Începând cu această oră puteţi face pregătirile pentru somnul atât de necesar frumuseţii. Preparaţi-vă din timp ceaiuri de tei, muşeţel şi valeriană, săculeţi cu lavandă uscată, selectaţi discuri cu muzică relaxantă, eventual sunete naturale, înregistrate special. Procuraţi-vă draperii din materiale groase, perfect opace şi înlocuiţi salteaua cu una adaptată special structurii coloanei dumneavoastră vertebrale. Înainte de culcare, faceţi o baie lungă cu spumă parfumată şi savuraţi o cană cu lapte cald, în care aţi pus un strop de miere. Aşezaţi-vă pe ochi o mască cu gel şi faceţi un exerciţiu de meditaţie, ceea ce vă va permite să vă goliţi mintea de toate activităţile de peste zi.
Notă: În timp, dacă abuzaţi de această metodă, s-ar putea să nu vă mai rămână timp pentru niciun fel de activitate.

Somn à la campagne
Pentru a obţine cele mai bune rezultate, ar fi ideal să începeţi pregătirile înainte de lăsarea întunericului, fie că veţi opta să dormiţi într-un cort, într-o cabană sau în casa unui localnic amabil. În lipsa unei surse adecvate de lumină, nu veţi putea alege cu uşurinţă cel mai potrivit loc pentru a vă monta cortul, riscaţi să vă rătăciţi, să găsiţi cabana ocupată în întregime, ş.a.m.d. În cazul în care nu vă sperie eventualele riscuri, inclusiv cel de a vă ruina complet somnul, puteţi încerca diverse variaţiuni pe această temă, înlocuind oricare dintre ingrediente. Un pod cu fân, o şură părăsită, chiar şi un copac pot constitui premisele unui somn fantastic, de care vă veţi aduce aminte peste ani de zile.
Notă: Nu se recomandă persoanelor care au probleme cu coloana vertebrală sau alergie la polen, păianjeni, furnici sau urşi.

Somn au feu
Somnul se poate pregăti în acest fel doar în perioada caldă a anului, ceea ce vă va face să-l savuraţi cu atât mai mult în sezon. Prezentaţi-vă pe plajă în jurul orei prânzului, preferabil după o noapte nedormită şi un mic dejun copios. Aşezaţi-vă rogojina într-un loc cât mai ferit de orice sursă de umbră, ungeţi-vă din abundenţă cu un ulei de plajă aromat după preferinţele dumneavoastră şi lăsaţi-vă în voia somnului. La trezire, veţi fi cu siguranţă încântat de insolaţia pe care aţi obţinut-o, precum şi de urmele albe pe care vi le-au lăsat palmele pe abdomenul roşu şi tumefiat.
Notă: Este preferabil să vă goliţi complet portofelul în noaptea dinainte, pentru a-i regreta mai puţin lipsa atunci când vă veţi trezi.

Somn à la recherche du temps perdu
Această metodă dă cele mai bune rezultate în perioadele în care mediul extern aplică asupra dumneavoastră un maximum de presiune, cum ar fi zilele dinaintea unui termen limită, a unei predări de proiect, ş.a.m.d. Poate vi se pare complicat sau chiar imposibil să vă bucuraţi de somn în aceste condiţii, dar vă vom arăta cum să facilitaţi ducerea la bun sfârşit a procesului. Puteţi începe prin a viziona un film, urmat de câteva episoade din serialul dumneavoastră preferat. După câteva ore petrecute în contemplarea celor mai uimitoare 10 caracteristici ale criminalilor în serie din filmele Disney lansate pe parcursul ultimului secol, puteţi să vă faceţi o cafea, pentru a vă linişti conştiinţa - dacă simţiţi această nevoie. De aici, puteţi alege una sau mai multe din mulţimea de variante perfecţionate de-a lungul timpului: să vă întindeţi în pat, fixându-vă ceasul să sune peste exact trei minute (aveţi grijă totuşi să-i reglaţi volumul în aşa fel încât să nu vă deranjeze somnul); să adormiţi la birou, lipsa de comoditate a poziţiei şi urmele pe care le veţi avea pe faţă a doua zi dovedindu-vă într-o oarecare măsură lipsa de intenţie; puteţi desigur să invocaţi moartea unei rude apropiate sau o maladie neaşteptată, ş.a.m.d. Aceasta este una dintre metodele care vă lasă deplină libertate; folosiţi-vă imaginaţia, aşadar!
Notă: Efectele secundare pot lua, la rândul lor, cele mai diverse forme şi niveluri de gravitate, de la afectarea temporară a auzului până la şomaj sau dosare penale.

Somn au vin
Cu privire la acest fel au existat nenumărate controverse de-a lungul timpului, puriştii susţinând că vinul nu poate fi înlocuit sub nicio formă în reţeta originală. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre specialişti sunt de părere că orice băutură alcoolică va conduce, mai devreme sau mai târziu, spre acelaşi efect. La fel ca în majoritatea metodelor de preparare a somnului, este recomandat să fiţi cât mai obosit, pentru rezultate mai rapide şi mai spectaculoase. Îl puteţi savura atât în intimitatea propriului cămin, cât şi în cadrul unui eveniment social, lăsând o impresie cu atât mai puternică asupra tuturor celorlalţi participanţi. Drept suport, vă sugerăm să optaţi pentru o canapea sau un fotoliu, tejghelele barurilor şi vasele de toaletă fiind apreciate de către specialişti ca extrem de incomode.
Notă: Pentru prepararea cum se cuvine a acestui fel, s-ar putea să fiţi nevoit să renunţaţi la un anumit număr de neuroni, dar cu siguranţă veţi considera că efortul a fost justificat.

Somn au jus
Este o variaţie a somnului au feu, în acest caz înlocuindu-se plaja cu o cadă de baie, jacuzzi, bazin sau un alt recipient de mărime variabilă umplut cu un lichid după preferinţă şi renunţând la gresarea prealabilă cu ulei de plajă.
Notă: Riscurile includ, printre altele: sufocare, înec, eviscerare de către un banc de rechini flămânzi.

Somn à la folie
Transmisă de secole, din generaţie în generaţie, această reţetă inspiră şi în zilele noastre nenumărate acte de curaj şi sfidare a conformismului. După principiul de bază "ţara arde şi baba sforăie", nu vă lăsaţi copleşit în momentele de răscruce, ci profitaţi de orice moment pentru a vă regenera celulele. Cu cât acţiunile dumneavoastră se răsfrâng asupra unui număr mai mare de oameni, cu atât rezultatul va fi mai memorabil. Nu vă impuneţi limite, şi dumneavoastră puteţi face istorie!
Notă: Această metodă nu prezintă absolut niciun risc, vă garantăm.

Bon appétit!

'The next time I'm in town.'

Photo by Juha Roisko

Cei mai mulţi dintre oameni îşi fac socotelile atunci când sunt pe cale de a termina ceva, trag o linie lungă şi trec la următorul nivel. Eu trag linii când mă trăsneşte, peste tot, atât orizontalele de toate zilele, precum şi oblice într-o ureche, şerpuite alunecoase şi mai ales punctate (am mai spus că am o pasiune aproape bolnăvicioasă pentru puncte, nu?), aşa că bilanţurile mele seamănă mai degrabă cu modelul pe care-l lasă pe covor bocancii mei verzi când intru val-vârtej în casă dup-o ploaie.

Aşa, acum că am reuşit să-nghesui şi metafora de grădiniţă absolut obligatorie, pot să trec la subiect. Mi s-a sugerat în ultima vreme, prin diverse metode mai mult sau mai puţin subtile, cum că ar fi momentul să las leneveala şi să mă apuc şi eu, în sfârşit, de ceva. La un moment dat, au devenit atât de frecvente à-propos-urile astea, că a început să mi se strecoare pe la ceafă senzaţia că poate, cine ştie, toţi oamenii ăştia or fi având dreptate, fiind atât de mulţi şi de vehemenţi.

Deci mă apuc să fac o listă. Cu numere şi tot ce trebuie, treabă serioasă. Cu ce am făcut eu în ultima vreme, în ordine aleatorie, pe măsură ce-mi aduc aminte:

1. Am tras mâţa de coadă. Cu fermitate şi fără pic de implicare emoţională, aşa cum se cuvine. Ignorându-i urletele sălbatice.
2. Am tăiat frunză la câini. Tone întregi. Şi nu cu toporul sau în vreun robot de bucătărie, ci în modul tradiţional, cu forfecuţa de unghii.
3. Am umblat după ploape. Peste tot. N-a rămas colţişor pe care să nu-l fi cercetat. Nu le-am dat încă de urmă, ce-i drept, dar intenţionez să reiau investigaţia.
4. Am frecat mentă. Cu atâta dedicaţie că mi s-au format băşici în palme. Le-am îndurat cu stoicism şi nu m-am plâns nimănui.
5. Am păzit generaţii întregi de boboci şi-am păscut roiuri de muşte. Nu mi-a scăpat nici una de sub privirea mereu vigilentă. 
6. Mi-am omorât timpul. Cu un profesionalism desăvârşit, fără să mă las înduplecată de patetismul cu care-şi invoca nevasta iubitoare şi copilaşii lipsiţi de sprijin.
7. Am ars gaz. De cea mai bună calitate, în cantităţi care au format la un moment dat un nor imens de fum verzui în jurul casei mele, abia se mai vedea.
8. Am păzit drumul. Nimeni n-a trecut de mine, vă asigur eu, indiferent la ce metode ar fi apelat. 
9. Am târnosit mangalul. În aşa hal încât nici cel mai iscusit detergent din lumea asta nu i-a mai putut da de cap.
10. Am căscat gura. Şi nu doar cât o şură, asta poate s-o facă oricine. Am căscat gura la soare, la lună, la stele, şi ele toate s-au speriat şi-au alunecat înăuntru. Le-am scuipat afară, prea mult praf pentru gustul meu.
11. Am umblat după cai verzi pe toţi pereţii din lumea asta, şi pe încă vreo duzină din cealaltă. I-am luat cu japca pe câţi am putut, şi-am adunat o herghelie de toată frumuseţea. Între timp au tulit-o, ceea ce-nseamnă că iar trebuie să m-apuc de treabă.
12. Am păscut vântul. Să-l vedeţi ce durduliu era când m-am despărţit de el, în cele din urmă, cât de tare se ataşase de mine... Se vede că mi-am făcut datoria cum trebuie.
13. Am bătut ceamburul. Hm, nici eu nu mai ştiu ce-nseamnă exact, dar sunt convinsă că m-am ocupat şi cu asta la un moment dat, şi că mi-am dus la bun sfârşit obligaţia, după cum îmi stă în fire.

Hm, nici nu-mi imaginam să fie atâtea, şi încă aş mai putea găsi câteva, dacă stau să mă gândesc. Şi voi mai aveaţi îndrăzneala să-mi reproşaţi că nu fac nimic, când n-am avut un singur moment liber? 
Ah, de acum pot să mă bucur de odihna pe deplin meritată.

Away from the (numb)ers.

Photo by Vasilis Lotsios

Există pe lumea asta numere pe care trebuie să le descoperi singur.
Desigur, scrie pe toate gardurile că ai nevoie de cel puţin doi litri de apă pe zi, că mai mult de un pahar de vin sau două beri pe zi nu-ţi fac bine, că n-ai voie să stai la soare între 11 şi 5, toată lumea-ţi arată cât să mănânci, cum să arăţi, cât să iubeşti.
Dar nu te învaţă nimeni care e doza minimă de mentă de care are nevoie un om pentru a supraviețui unei zile ca toate celelalte (încă nedefinită: se pornește de la o halbă de ceai - se știe unde - și se poate continua cu dinner mints, caramele, rahat turcesc, Crème de menthe, jeleu, țigări, apă de gură, tot ce vreți, numai să aibă gust de mentă).
Sau de câţi oameni poate să-ți fie dor într-un anumit moment fără să o iei razna. Vorbim de dorul ăla de-adevăratelea - de unul. În momentul în care-ţi aduci aminte de al doilea, celălalt n-o să mai aibă loc şi o să-ţi pară pe deplin neglijabil.
Sau numărul maxim de cuvinte pe care are voie un om să le rostească într-o zi fără să se golească de tot pe dinăuntru, vorbind întruna ca să nu se simtă cumva nevoit să spună ceva.
Îţi dai seama de unul singur că-n optzeci şi nouă la sută din cazuri regreţi ce n-ai făcut, nu invers, indiferent cât de prost ţi-ar fi ieşit.
Că lucrurile pe care nu le-ai făcut când trebuia or să-ţi pună la un moment dat ditamai baobabii în roate. Îţi zici că n-o să mai târăşti niciodată vreo chestiune mai departe de a doua zi.
Hotărăşti că, dacă se ajunge ca trei dintre cele mai triste lucruri pe care le-ai făcut la viaţa ta să aibă legătură cu acelaşi om, e momentul să scapi de el.
Stabileşti că numărul replicilor care se concentrează asupra ta într-o conversaţie nu are voie să depăşească treizeci la sută din total.
Îţi propui să te străduieşti să nu dezamăgeşti mai mult de-un om pe zi.
Îţi dai dreptul la cinci plăceri pe zi, în limitele cărora să nu te simţi vinovat de propriu-ţi hedonism.

Și când realizezi că începi să înveţi chestiuni atât de importante: două, trei, un infinit - una singură şi infecţia se şi instalează - îți dai seama că ai îmbătrânit. Că ai ajuns exact în locul de care încercai să fugi. Că gardurile  - ordonate şi măsurate cu precizie, până la ultimul milimetru - pe care le ridici tu însuţi în jurul tău nu-s cu nimic mai bune decât cele pe care ţi le impun ceilalți. Că eşti exact la fel de departe de rezultat, de concluzia eliberatoare ca înainte.
(Şi speri să se inventeze odată acele Skittles mentolate pe care le aștepți de-atâta timp, să poţi stabili cu exactitate de câtă mentă ai nevoie. Incertitudinea asta te chinuie la culme.)