Haideți să râdem. Toți. Deodată sau pe rând, în cor sau în canon, în hohote sau cu lacrimi, pe sub mustață sau în pumni, cu jumătate de gură sau din toată inima, ba chiar în nasul, în fața sau obrazul altcuiva, dacă poftiți. Dar haideți să râdem, vă rog eu mult.
marți, 20 decembrie 2011
Interludiu 329: Azi nu e ziua mea.
A mâzgălit
J.P.
la
02:13
Reformulez: despre caracterul tranzitoriu al vieții și impermanența lucrurilor, planuri măreţe de dominare a lumii

0 vorbe-n vânt:
Trimiteţi un comentariu