'Magic doors.'

Photo by Ayessen

Aşteaptă-mă, vin şi eu.
Nu e ca şi cum te-ai duce undeva unde nu pot veni şi eu, nu?
Păi de fapt, e cam aşa ceva.
Come on, ce naiba, îţi vizitezi comorile ascunse prin buzunarele blugilor sau ce?
Care-i problema ta? De ce nu pot veni şi eu?
Fiindcă nu-ţi mai tace gura, fiindcă te urăsc, fiindcă mă faci să mă simt ca şi cum eu aş fi de vină pentru tot ce mişcă greşit pe pământul ăsta, fiindcă mi-e frig şi tu eşti de vină fiindcă ai lăsat deschisă uşa în spatele tău când ai intrat.
Dar pot să o închid.
Mdeah. Pe dinafară, cum ar zice vreun prof cu simţul umorului foarte dezvoltat. Pe dinafară, şi cu cheia, pe care arunc-o după aceea în WC. Nu-ţi face probleme, n-o să se înfunde.
Păi şi ce propui, să rămâi închis aici pe vecie?
Asta nu e problema ta, dragă. O să mă descurc eu. Mă ştii doar, mă descurc întotdeauna. Şi acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să plec.
Aşteaptă-mă, vin şi eu.