The horror!

Photo by Lucile Line

Şi tot ce vor ei e să înveţi. Să-înveţi-să-înveţi-să-înveţi până cazi răpus de somn cu nasul pe birou, când te va prelua o echipă special antrenată să te transporte frumuşel în pat, fără să te trezească, pentru ca a doua zi, dis-de-dimineaţă, să te aşeze în poziţia iniţială ca nu cumva să-ţi fugă din minte că ai de învăţat-învăţat-învăţat, şi o iei de la capăt până noaptea, când scenariul se va relua, cu mici pauze când va apărea cineva cu o mutră grijulie, sandvişuri şi un pahar cu lapte pentru ca nu cumva să ţi se facă prea foame şi să-ţi aduci aminte că ţi-a amorţit fundul pe scaun şi că înveţi deja de prea mult timp şi nu mai vezi decât steluţe portocalii în faţa ochilor de la culegeri şi manuale şi compendii şi caiete cu pătrăţele şi dunguliţe şi inimioare sau diagonale în care se află toată înţelepciunea omenirii şi pe care tu trebuie neapărat să ţi-o îndeşi în căpăţână, findcă altfel creierul tău n-o să fie la fel de curat ca rufele spălate cu Ariel de-nu-ştiu-care la nu-ştiu-câte grade Celsius.
Şi dacă nu ţi-e bine, urmează verdictul fatal: Nu pleci nicăieri! Du-te şi învaţă-învaţă-învaţă, pretinzând că ar putea exista pe planeta asta o fiinţă capabilă să înveţe-înveţe-înveţe într-o seară de sâmbătă, în timp ce îşi imaginează cum se distrează oamenii liberi. Verdict eventual întărit de o postare categorică în uşă, care să-ţi arate că dacă ţii neapărat să pleci trebuie sau să te apuci şi de rugby, sumo, wrestling sau altceva care să te ajute să-ţi eliberezi drumul spre iad, sau să faci o aruncare în gol, eventual cu o paraşută sau o umbrelă, de la etajul trei de deasupra pământului până la etajul trei de dedesubt.
Aşa că probabil o să mă uit la filme până dimineaţă.