Îmi plimbă distrat degetele prin păr de fiecare dată când trece pe lângă mine. Da, ce-i? 'Nimic, voiam să văd dac-ai adormit.' Nu mi-e somn, îi răspund ridicându-mi picioarele pe perete. El se învârte în continuare prin cameră, de parcă s-ar pregăti să spună ceva. Știi ce-mi trecu prin cap? contraatac eu. 'Probabil te gândeai la câte vise-ți făceai anul trecut pe vremea asta, și cum în momentul ăsta chiar nu mai vrei cine-știe-ce de la viață, cum te blazezi de la o zi la alta și cum nu-ți mai pasă de nimic, mda, știu toată povestea, nu-i decât a șaptea oară când o aud pe ziua de azi.' Nu, de fapt mă gândeam să iau o foarfecă și să-mi bat joc de coama ta de Samson, că nu te-am văzut niciodată cu părul scurt. Da' aproape că ai și tu dreptate. Cum de-am ajuns să nu mai fac altceva decât să-mi plâng de milă? 'Poate fiindc-ai găsit destui tonți să te-asculte?' Hehe. Se lasă iar o tăcere din aia de ne auzim gândurile unul altuia, și tot ce-mi spune e 'Așteaptă, unde naiba fugi? Nu putem vorbi și noi odată ca oamenii?', în timp ce eu râd prostește și încerc să văd până unde pot urca cu tălpile pe perete. Tot el cedează primul: 'Nina Simone?' Mda, înăbușă tăcerea cu muzica altora, poate n-o să mai urle așa de tare.
Postări
0 vorbe-n vânt:
Trimiteți un comentariu