'We're all in love.'

Photo by Fredmyhead

Ce piticii mei?, cranţ, se auzi din dormitor, unde mâncam cookies ca de obicei, şi nici un cuvânt din română nu mi se părea suficient de bun drept traducere pentru "cookie", nici măcar "cuchii", cu accent pe al doilea i. Asta ar putea să folosească drept argument contra celor care îmi prevăd un viitor strălucit ca traducător. God forbid. Nu scuip în piept fiindcă tocmai am ieşit de la duş, şi dacă (,) cumva am şi eu salivă acidă ca sor-mea atunci ce mă fac? trebuie să găsesc rapid pe cineva cu salivă bazică (,) ca să o neutralizez? Strămoşii noştri - transforma-s-ar în humus cât mai repede că scade producţia de cereale a ţării - nu aveau dileme de genul ăsta, fiindcă ei nu chiuleau de la chimie ca şi mine. Şi da, sor-mea chiar are salivă acidă, fapt dovedit în urma unui experiment neorganizat în cadrul organizat al vreunei ore complet dezorganizate de chimie (organică (,) - chit că n-are legătură, da' rimează). Punctul e că: mi-e somn, şi mă aflu într-o fază de coerenţă minimă, cum se întâmplă de altfel de cele mai multe ori când scriu pe MMB aka Mirificul Meu Blog - a se remarca faptul că Meu e scris cu majusculă nu pentru că M-aş crede Dumne-zeu sau altă -zeitate, cum ar fi Dumnea-voastră sau Dumnea-lui, ci pentru că trebuie subliniat faptul că acest blog este al Meu şi al nimănui altcuiva, şi pentru că nimeni în afară de Mine nu poate fi mai puţin coerent la orele cele mai decente, când nici măcar nu pot avea scuza că Mi-e somn (Mie-Îmi-Mi) şi oricum nu Mă constrânge absolut nimeni să mai adaug una bucată aberaţie la lista oricum suficient de consistentă de acuzaţii care mi (pardon, Mi) se aduc. Şi mda, presupun că tocmai mi-am depăşit propriul record, şi asta a fost cea mai lungă frază pe care am scris-o (azi). Aşadar şi prin urmare, sau deci (chiar dacă e interzis), Mă autoproclam -zeitatea temporară (sau -zeitatea zilei, ca să zic aşa) a incoerenţei conştiente, asumate şi mai ales absolute (şi absolutiste). Şi ca o adevărată -zeitate ce mă aflu mai nou, profit de poziţia mea şi decretez după cum urmează: se interzice orice tentativă de a fi coerent pe parcursul următoarelor 5 până la 10 minute, indiferent din partea cui ar veni iniţiativa, sub pedeapsa cu moartea. Chestie care ar putea duce la naşterea unui număr oarecare de decreţei, ceea ce ar putea duce la răsturnarea mea de pe tron, şi, cu cât mai repede cu atât mai bine, la un binemeritat turn-off-computer-thank-god-'t-was-about-time. Dar în cazul în care aş alege să fac acest pas decisiv pentru viitorul omenirii, aş da dovadă eu îns(u/ă)mi de o formidabilă coerenţă, ceea ce ar însemna să îmi încalc propriul decret, şi să mă mulţumesc cu numărul de cacofonii din ultimele rânduri. Dar fie şi aşa, n-am nevoie de prea mult ca să fiu fericită. Atâta vreme cât mai am cookies în pachet viaţa e verde şi nici măcar nu e nevoie să fiu coerentă. Well, poate altădată, cranţ, cranţ, cranţ, zise şoarecele trecut prin trei biblioteci judeţene şi care tocmai îmi devora ultima cookie din pachet. We'll meet again. Asta fiindcă -zeităţile pot vorbi chiar şi cu patrupedele devoratoare de cookies. Şi cu asta am rezolvat şi misterul referitor la modul în care reuşesc să mă înţeleg atât de bine cu mine însăMi.